Draga mama,

Aglaja Veterani. Mere coapte, vinete pe gratar, macaroane cu branza si ou la cuptor. Dar mai presus de toate…placinta cu mere. Cu aluat subtire si umplutura multa, cu zahar pudrat peste. “Zaharul se face pudra in rasnita de cafea”, imi ziceai. Aia veche, pe care o imprumuta Felicia, vecina de deasupra, cand eram mica.

Am mancat placinta cu mere cand a murit Ricky, primul si unicul meu papagal, in noaptea de Revelion. Cand l-am gasit cu capu’-n jos, atarnat de craca lui in colivie. Ricky, pe care-l alergase Mitica, primul nostru pui de pisica.

Am mancat placinta cu mere cand tineam diete ametitoare, dar nu puteam rezista mirosului care ma atragea ca un magnet in bucatarie.

Mama, tu faci placinta cu mere numai cand e frig. Si acum, daca inchid ochii, simt mirosul merelor coapte-n aluat, simt caldura din casa si il aud pe tata plangandu-se ca voia orez cu lapte.

Sometimes I need to translate my posts. I’ll be using this page for those texts I write and want to appear also in English.