… acasa
…  linistea pe care ti-o dau ignoranta, superficialitatea – lipsa grijilor
… Carmen si discutiile noatre interminabile, urmate apoi de update-uri pe messenger si telefoane la prima ora a diminetii
… Sorin si viata noastra fara griji – momente pe care nu le vom mai trai niciodata sau poate doar peste ani, cand vom fi atat de schimbati incat nimic nu o sa mai fie la fel
… mama si de modul in care stie sa se uite la mine cu subinteles, aratandu-mi dintr-o privire ca da, ma cunoaste cel mai bine din lume si cuvintele nu-si au rostul, ea-mi intelege bucuria si suferinta mai bine decat mi le inteleg eu insami
… tata si certurile noastre interminabile, de gandul ca semanam atat de bine incat nu ne vom intelege niciodata in cuvinte, ci doar din priviri
… televizor – se face jumatate de an de cand n-am vazut niciun program tv
… o baie in cada – la fel, de luni intregi n-am facut decat dusuri rapide, de teama sa nu consum prea multa apa
… Anna, pentru ca in curand o sa ne despartim drumurile si fiecare va invata sa se intoarca la viata ei. Probabil ne vom revedea, cum am planuit ore in sir, dar nu o sa mai fim niciodata singura prietena adevarata pentru cealalta intr-un loc unde nimanui altcuiva nu-i pasa daca murim sau traim
… mirosul care iti spune ca esti “acasa”…nu mi-l mai amintesc si asta ma sperie.