Inca nu stiu daca sa redeschid blogul asta. N-are sens sub titlul lansat (Erasmusa cu dor de casa), dar tot gasesc lucruri misto despre care as avea chef sa scriu. Ma mai gandesc.

Oricum, din vara incoace, de cand m-am laudat cu nota de la licenta, mi s-au intamplat atatea chestii incredibile, iar viata mea a luat o asemenea intorsatura incat nu as avea idee cu ce sa incep. Drept urmare n-o sa incep de niciunde, ci o sa scriu ce ma taie.

Vreau sa reiau experimentul “blogging la patrat”, sa mai scriu despre lucrurile pe care le fac, despre oamenii misto pe care ii intalnesc, despre ASJC, despre EYP, despre job, despre media, despre publicitate, despre proiecte.. Sunt multe.

Acum tocmai citeam pe blogul lui Chris Schaumann despre cum internetul a ajuns, practic, sa completeze realitatea. Si mi-am dat seama ca intreaga mea existenta, in formula actuala, se leaga de net. Si ca zilele cand nu am net sunt moarte. Si ma simt ca-n vacanta, intr-o dulce resemnare ca oricum nu pot sa fac nimic.

Mai devreme mi-a picat netul. Asa ca am apucat cea mai la indemana revista – Esquire. O primisem la Media Night, balul bobocilor din FJSC, pe care l-au organizat colegii mei din ASJC. Mi-a placut la nebunie numarul de noiembrie, pe care n-apucasem decat sa il rasfoiesc pe tren. Vlad Mixich scrie un reportaj numa’ bun pentru o kinestezica cum sunt eu despre conacul lui Dinescu de pe malul Dunarii, iar C.J. Chivers zugraveste un portret al lui Putin nemaipomenit, care mi-a completat multe din lacunele de cultura generala.

Imediat ma apuc sa editez la About me.