Mi-e dor de Grand Place, de St. Catherine si patinoarul unde n-am apucat sa patinez niciodata, de ploile alea reci si nasoale, de Nua’s si toti oamenii de acolo. Din pacate multi au plecat  catre casele lor si, la fel ca mine, au lasat in urma o bucata de viata misto, care ne scosese pe toti din realitatile cotidiene si ne permitea sa fim cine voiam noi. Mi-e dor de Anna, Solly, Steve, Jason, Chuck, David, CC, Agata, Larry, Frankie, gagicile finlandeze… Mi-e dor un pic de viata mea de acolo. De data asta merg la Carmen, asa cum mi-as fi dorit sa fi venit ea la mine. Cat de ciclice-s toate!