Anul trecut pe vremea asta eram in Bruxelles si imi era dor de placinta cu mere a mamei. Anul acesta stau langa cuptor si-o pazesc sa fie gata odata, sa ma apuc s-o pudrez cu zahar si s-o tai in cuburi. Anul trecut cei dragi mi-erau departe si ma simteam copilul nimanui in orasul ala rece si ploios. Anul asta sunt in mijlocul familiei si mi s-a implinit dorinta de anul nou…

Uitandu-ma un pic in urma la anul care a trecut pot sa zic ca am dus la indeplinire cam tot ce imi propusesem. Vorba ‘ceea… ai grija ce-ti doresti! Gata! S-a facut placinta!