M-a apucat dorul de Bruxelles. Cand imi amintesc de viata mea de-acolo imi vin in cap cateva chestii – Nua’s, De Coster, frig, multe umbrele rosii, Anna, placa mea de intins parul, wok noodles, Sophie Henrard… Oameni, locuri, simturi.

De Coster era profu’ meu de drept. Frig era peste tot, mai ales in camaruta mea rece de pe bulevardul Lemonnier, de la Anneessens. Multe umbrele rosii am schimbat eu, din cauza ca umbrela e accesoriul absolut necesar daca locuiesti in Bruxelles, rosu imi placea mie si multe pentru ca se rupeau, ale naibii chilipiruri, la cea mai mica rafala de vant. Anna mi-a fost cea mai buna si mai apropiata prietena si mi-e tare dor de noptile noastre. Placa mea de intins parul a facut diferenta in multe ocazii de care imi amintesc si-acum si ma bufneste rasul cand imi aduc aminte ce preocupari puteam sa am. Sophie era indrumatoarea noastra care s-a dovedit mai mult decat un simplu angajat al biroului international al IHECS. Sophie ne-a fost cu adevarat prietena.

Iar Nua’s… Nua’s e locul meu favorit din Bruxelles. Locul unde ma duc imediat ce aterizez, de fiecare data. Acolo mi-am inceput eu viata sociala in capitala Belgiei si tot acolo mi-am si incheiat-o. La bar serveste Becky, iar eu beau intotdeauna Cola acolo.

Poza de mai sus am facut-o la petrecerea mea si-a Annei de la revedere. In ordinea numerelor de pe tricou: Solly (era ziua ei in seara aia), Anna (love you, babe), Agata (nastere usoara, darling!), Chuck (foarte special pentru mine), CC (ranjita ca intotdeauna), Frankie (probabil beat, ca de-obicei, dar incredibil de nice) si Christina (cu care am bonduit mai mult abia dupa ce am plecat). 8 oameni, 8 nationalitati, 8 istorii diferite. Si lipsesc multi din poza. Stiu ca, oricand m-as intoarce, n-o sa mai fie la fel. Dar e ceva in barul ala de pe Anspach, de la Bourse, care imi inspira acelasi aer ori de cate ori ii trec pragul. Nua’s, watch out, I’m coming back!