Spune Bitza. Azi nu corelez titlurile (“promisiuni de content”, cum am invatat eu in facultate) cu mesajul textului. Azi n-am chef de reguli, azi nu mai cred ca lumea nu se poate schimba sau ca traim intr-o tara de mizerie. Azi nu mai am timp de oameni care taie aripi, nici de domoliri paterne ale celor care nu cred ca totul se poate schimba/revolutiona/transforma. Azi am iarasi 19 ani si lumea la picioare din nou, o gasca de oameni misto langa mine, care nu se tem de criza, nu-si reevalueaza bugete si nici nu-si lasa visurile pe hold pana trece perioada asta grea.

Ni se spune mult prea des:

… via Bucurenci.

Eu le raspund:

Ca tot discutam azi la o cafea cu Cris, e ca-n teoria aia cu spirala tacerii. Nu stim unii de altii, dar suntem multi. Multi, destepti, motivati si naivi. Si-avem toate ingredientele necesare. Si-acel strop de nebunie de care e nevoie ca sa iei lumea-n piept. Azi n-am chef de “eh, nu-i chiar asa…”.

Si-acum, pentru toti iubitorii lui Elvis, cu dedicatie speciala ca “se poate!”: