Incredibil. Pentru locuitorii unui oraș.

Sunt în fața Catedralei Notre Dame din Strasbourg. Stau pe jos, pe o piatră cubică impecabilă ce plachează piața din jurul Catedralei Notre Dame din Strasbourg. Sunt în pantaloni bej, dar nu-i pic de praf pe jos, așadar nu m-am murdărit.

Scriu offline pentru că nu m-am putut abține să nu scot laptopul ca să consemnez cum stă lumea întinsă pe jos, relaxată, cu o cafea sau o înghețată în mână, să privească spectacolul de lumini proiectate pe catedrală pe muzică.

Sunt în jurul meu oameni de toate națiile și franțuzi get beget, studenți, tineri, bătrâni, o tanti în mergător. Majoritatea stau pe jos ca mine și se uită la show. Pentru că asta fac oamenii într-o miercuri seara, plecând de la muncă spre casă – se opresc să se bucure de spectacolul pus la cale de primărie pentru ei. Pur și simplu.

Le spectacle d’ete – ”Au Coeur des Etoiles” | 12 iulie – 23 august
www.strasbourg.eu

Și uite așa, colindând capitale europene, pur și simplu simți că se poate. Că e vorba de mobilitate și deschidere. Odată ieșit în lume începi să vezi lucrurile un pic altfel. Începi să ai pretenții de la profesorii tăi să te învețe carte ca lumea, că de aia sunt acolo, de la vânzători să te trateze cu respect, de la autorități să își facă treaba și așa mai departe. Ușor ușor te educă mediul înconjurător și înveți, dacă nu știai deja, că nu-i ok să arunci hârtii pe jos și că taxele există cu un scop.

Dacă sistemul (de învățământ, burse, schimb etc) te ajută să obții deschiderea asta, atunci ești salvat de la ignoranță. Iar dacă nu te ajută, atunci faci ca mine – îți faci organizație și, la doi ani după, ajungi să lucrezi cu Parlamentul European la proiecte pentru tinerii jurnaliști. Fiindcă ți-ai dorit-o foarte foarte mult și, oricât de greu este, merită.