Archive for noiembrie 2007
Sunt ciufuta
Posted on: Vineri noiembrie 30 2007
Ploua intr-una, eu am o stare de doi lei, am fost in Grand Place sa vad maaarele pom de Craciun al vietii ale carui luminite au fost aprinse in seara asta…
Am avut o zi de doi lei fara niciun motiv anume. M-a fluierat un araboi libidinos de maxim 18 ani in fata casei si mi-a stricat toata dispozitia, enervandu-ma atat de tare pentru un asemenea gest neinsemnat incat m-am oprit sa-l iau la treispe-paispe. L-am mustruluit bine si a plecat invartindu-se, bolborosind ceva ce ma bucur ca n-am inteles.
Cine are o zi la fel de proasta mainile sus!
- In: Bruxelles | IHECS
- 2 Comments
De multe ori am povestit pe blog despre cursurile mele, dar nu am stat niciodata sa imi portretizez profesorii. Si cred ca asa este cel mai corect, pentru ca altfel nu pot crea o imagine clara asupra cursurilor lor. Promit ca o sa scriu si-o varianta „after” dupa examene (dar inainte de rezultate), cand o sa revin acasa. Asta asa, ca sa fie ciclic.
Sa o luam in ordine aleatorie:
Perplexa
Posted on: Vineri noiembrie 30 2007
- In: Bruxelles | IHECS
- Lasă un comentariu
Asa am ramas eu azi la cursul Droit des medias, cand ni s-a explicat cum vom da examenul. Ceea ce m-a frapat a fost nu replica profesorului Simon-Pierre De Coster (despre care revin cu o critica extrem de pozitiva), care a spus ca „la examen nu aveti voie sa aveti cursurile pe masa„, ci reactia studentilor. Un „aaaaaaah” dezamagito-tragico-dureros a rasunat in intregul amfiteatru si puteam citi pe chipurile lor ciuda.
Daps, cam asa merg treburile pe aici. Apoi am plecat, la fel de perplexa, acasa. Mda…
- In: Bruxelles | IHECS
- 3 Comments
Sunt, in viata unui om, cateva momente care n-ar avea nicio semnificatie daca s-ar petrece zilnic. Sunt momentele pe care, te gandesti tu, e firesc sa le iei ca atare fara sa faci prea mult caz. Dar, cand clipele astea lipsesc cu desavarsire o perioada indelungata, ajung sa-ti faca ziua si sa te bucuri de ele ca un copil mic de cadourile de Craciun…
- In: Bruxelles | in English | Zic eu
- Lasă un comentariu
De vreo saptamana ma chinui sa termin cele vreo cinci post’uri pe care m-am apucat sa le scriu, dar pe care nu le-am terminat. Probabil ca n-o sa le finalizez niciodata in ritmul asta. Si, culmea, in ultimele zile am fost mai mult decat placut surprinsa auzind trei (3) oameni diferiti care se plangeau ca n-am mai pus nimic pe blog. Carevasazica am trei cititori fideli! Yuhuu, bun inceput 🙂 Normal ca se umfla pipota in mine cand aud asa ceva, nu?
Ce-am facut zilele astea de am neglijat nemotivat blogul? Am iesit mult, am cunoscut oameni misto, m-am distrat si am mers (selectiv) la scoala. Apoi am dormit (mult), am fost martora la niste chestii atat de ciudate pentru mine (proaspat iesita din pestera) incat le-am povestit de prea multe ori sa mai poata avea farmec pe blog. O sa fac, totusi, o lista scurta, pe care jur cu mana pe telefonul meu roz (my precious) ca o voi relua in texte detaliate:
Jurnal de iubire
Posted on: Miercuri noiembrie 21 2007
- In: Draga mama
- 1 Comment
Draga mama,
Prin anul I de facultate, tocmai cand ne-am mutat, am indraznit sa citesc jurnalul pe care il tineai cu tata. Acolo scriati pe rand, povestindu-va cat de dor va este unul de celalalt cand sunteti departe. Mi-am adus aminte cat am plans atunci. De emotie, cred. Pentru prima oara in viata mea reuseam sa vad ca voi doi sunteti un cuplu, o femeie si un barbat care se iubesc, oameni. Nu numai parinti. Si ca ati trait o iubire si o pasiune la care eu nu pot decat sa visez.
Iti multumesc, mama, ca imi dai cel mai bun exemplu de viata. Ca esti femeia care vreau sa devin „cand ma fac mare”.
Cand eram in Ro aveam si eu, ca tot adolescentu’, cont de hi5. De fapt il am si acum. De ce mi-am facut un cont pe o asemenea tampenie de site? Nu stiu, poate ca sa fiu in rand cu lumea (de parca asta e un motiv), ca sa ma simt si eu prezenta intr-o comunitate online. Ei bine, contul a ramas bun facut si mi-am adaugat prietenii, ba chiar am creat si un grup, FJSC se numea, unde a inceput sa intre lumea. Faza nasoala este ca l-am bifat moderat, ca sa incerc sa filtrez putin valurile de arabi (nu ca as discrimina, Doamne fereste) dornici sa cunoasca domnisoare studente din tari est europene. Si bine am facut. Momentan insa hi5-u’ nu mai trimite mailuri de atentionare (sau, daca trimite, eu nu mai primesc), si nu stiu cum sa dau accept. Da, se poate vedea si in poza, sunt blonda. Peaceastacale (vorba lui Mantog) imi cer scuze de la toti cei care vor sa intre pe grup si nu ii acepta nimeni.
Revenind la subiect, alaltaieri mi-am facut cont si pe Facebook…
- In: Zic eu
- 5 Comments
Cum am scris si pe Blogspot, m-am mutat aici. Sa fie intr-un ceas bun si sa speram ca ma descurc mai bine pe platforma asta. Welcome, deci.
undeva… acasa
Posted on: Luni noiembrie 19 2007
- In: Bruxelles | Coração | Ro
- 3 Comments
… cineva are nevoie de mine. Pentru ceva absolut nesemnificativ, insa conteaza. Conteaza ca exista un om care imi simte lipsa si care are cu adevarat nevoie de mine. Conteaza atat de mult incat ego-ul meu se umfla de mandrie, gata-gata sa acopere dorinta unei prietenii sincere.
Ultima oara cand cineva a avut nevoie de mine am ramas complet dezamagita. Cat de trist este ca nimeni sa nu poata trai fara tine? Sper sa nu aflu vreodata. Pana atunci, mersi Carmen pentru „Tango to Evora”…
Stupeur et tremblements
Posted on: Luni noiembrie 19 2007
- In: Bruxelles | Coração | Zic eu
- 2 Comments
Asa se cheama cartea pe care a trebuit sa o citesc pentru cursul de franceza. „Stupeur et tremblements„. E scrisa de Amélie Nothomb, autoare belgiana foarte in voga, devenita celebra tocmai datorita acestui volum.
Am zambit mult dupa ce am citit cartea. Vorbeste despre experienta ei in Japonia, unde a lucrat un an pentru o companie. Extraordinar simt al umorului si o capacitate de a descrie fascinanta. Mi-a placut mult s-o citesc in franceza, mai ales ca ma cam plictisisem de ziare si de Cosmo…
"Erasmusă" cu dor de casă 
Se discuta…