„Erasmusă” cu dor de casă

… n-ai o pasiune ascunsa si nerecunoscuta in fata lumii pentru tocuri ca-n filme, care te transforma cu un simplu „bip” al cardului (si-asa agresat prin aparatul de la casa) in Eva Longoria, Charlize Theron sau mai stiu eu ce femeie ti se pare tie ideala;

… n-ai plans in secret macar o singura data la un film siropos pe care-l vizionai singura, dar te gandeai la un el nemernic, fara sa conteze daca esti cea mai frumoasa sau mai urata persoana de pe planeta si fara sa fie important ca poate’s alti sapte feti-frumosi interesati de tine, dar tu ti-l doresti tot pe nenorocitu’ ala care nu mai suna, porc nesimtit ce nu-i in stare sa aprecieze cum a dat norocul peste el si peste viata lui lipsita de sens… Aaah, asa! Ziceam ca ai plans la fime;

… nu ti-ai privit mama cu interes macar o data in viata ta, intrebandu-te cum o sa arati la varsta ei sau daca o sa gasesti un „tata” care sa te iubeasca/faca sa suferi cum a iubit-o/facut-o sa sufere pe ea;

… nu te-ai inrosit ca o lalea cand te-a fluierat pe strada primul baiat, prin liceu, iar tu ai visat asta nopti la rand, intelegand ca in sfarsit esti femeie, esti frumoasa, poti cuceri;

… nu ti-ai provocat prietenele la o discutie despre sex in tinerete, murind sa afli cati don-juani are in palmares fiecare dintre amicele tale si mintind despre numarul real de barbati care ti-au colindat asternutul;

… nu ti-ai sters rimelul scurs in lift, intr-o dimineata ploioasa, cand fugeai din blocul lui pe tocuri, cu poseta de seara si hainele de ieri, ca sa ajungi la prezentarea aia importanta, care cu o seara inainte nu conta printre mirosurile si gusturile care-ti invadau simturile;

… n-ai cazut pe ganduri cel putin o data, fascinata ca nu te-a atras niciodata prietenul acela cu trup de Adonis si suflet de aur, gata sa faca totul pentru tine;

… n-ai trisat la ora de lucru manual, cand trebuia sa cosi modele inflorate pe-un servet de bucatarie, dar ai convins-o pe bunica sa faca asta in locul tau.

L-am adaugat pe Florin Groza in lista mea de prieteni de pe Facebook si mi-am amintit, cu aceasta ocazie, cat de mult imi placea melodia „Dor de tine, dor de noi” a trupei lui. Nu sunt cine stie ce versuri, nici melodia nu te-ar cutremura de-a binelea, dar totusi cantecul asta imi transmite ceva inexplicabil.

Probabil ca atunci cand au inregistrat piesa fiecare dintre ei traia o iubire cum traim cu totii – unica (ce contradictie!), mistuitoare, dureroasa, superba. Si, daca esti cu adevarat bun in ceea ce faci, ajungi sa poti transmite asta prin produsul muncii tale. In cazul lor este vorba de o piesa care nici macar nu e genul meu, si totusi ma atinge. Nu plang dupa vreo iubire, nu regret vreo relatie, nu m-a dezamagit nimeni. Nici macar n-am starea aia „de corazon”, si totusi ceva ma misca la aceasta piesa.

Asa patesc si eu cand scriu unele posturi pe blog. Cele mai multe reactii au fost starnite de texte pe care le-am scris repede, izbind tastatura doar-doar oi da afara mai repede din mine ceea ce simt si gandesc. Texte pe care nu le-am recitit sa ma asigur ca nu-s greseli, texte unde n-am ales cuvintele cu grija, imaginandu-mi cititori scandalizati, incantati, socati sau trecand indiferenti peste randuri, texte pe care nu le-am gandit, nu le-am structurat si nu le-am planificat inainte sa le scriu.

Cateodata simtim cu totii ca avem nevoie sa scoatem la iveala sentimente care ne coplesesc, crezand ca daca le aruncam asupra lumii ne vom simti mai usurati. Incepem destainuirea in forta, ne aruncam gandurile cu o naivitate de care nu ne-am crede capabili, dar cand ajungem sa spunem prea multe ne oprim. Si-o dam cotita, de parca nu era, domne’, chiar asa…

Nu stiu de ce am ales ordinea asta si nu stiu de ce am facut selectia pe care am facut-o. Si totusi…

Tanti Silvia

Poarta batic ponosit si miroase a mancare pentru animale. A tarate, adica. Avea multi pisoi in curtea casei din Azuga, unde mi-am facut singura primul sutien dintr-un batic, pe la 10 ani. E marunta si se misca repede, desi o omoara durerea pe la toate incheieturile. Si acum, de cate ori trec prin Azuga cu masina, intorc capul spre valea in care este casa ei marunta ca si ea si imi amintesc ce multe mi se pareau treptele pana la usa. Tanti Silvia e genul de femeie pe care o privesti indelung, incercand sa-i afli misterul. E babuta la care te uiti intrigat, incercand sa-i ghicesti povestea vietii. Incercand sa o vezi tanara, feminina, in bratele unui barbat puternic, care miroase a bere si a transpiratie, dar care iubeste. La tanti Silvia te uiti si realizezi ca iubirea si pasiunea sunt la fel si la tara, si la oras, si pentru femeile cochete si parfumate, cu ciorapi cu jartiera, si pentru cele care isi indeasa suvitele carunte in batic. Pentru ca femeile au, ca si barbatii, probabil, pasiunea in sange.

Cezara

Are o privire care poate baga orice barbat sanatos in boala. Este de-o frumusete mitica, aproape iti taie rasuflarea. Nu poate da ochii cu nimeni daca n-a aruncat o privire in oglinda, e stapana pe senzualitatea ei si stie ca poate invarti pe degete orice barbat daca-si pune mintea. Siguranta asta de sine o face sa fie si mai voluptoasa. Alege barbati frumosi, sarmanti, bogati, numai buni de afisat. Ii iubeste cu toata inima ei si face compromisuri. Se dedica in totalitate omului pe care alege sa-l iubeasca si iarta orice magarie atata timp cat spera in iubire. Sufera la fel ca orice femeie. O privesti si, daca o cunosti suficient de bine sa nu te mai pierzi in ochii ei de pisica, vezi ca, desi rapeste inimi, sufera la fel ca toate femeile. Daca te uiti bine la ea realizezi ca si femeile angelice, vampe, superbe, lolite, senzuale, pisicoase sufera si simt respingerea la fel de dur, de trist, de strapungator ca si cele cu acnee, ca si victimele modei, ca si cele plinute, ca si cele sarace cu duhul. Pentru ca pe lumea asta toate femeile se lupta cu durerea la fel. Nu conteaza daca sunt rapitoare sau oribile, femeile resimt durerea provocata de iubire in acelasi mod…

Mai sunt, dar m-am oprit pentru moment aici. Voi continua acest post.