„Erasmusă” cu dor de casă

Ok, stiu ca am spus ca inchid blogul asta (si bine am zis, ca multe n-am avut de postat pana acum), dar simt nevoia sa impartasesc lumii ceva – vreau sa ma laud!

Miercurea trecuta mi-am dat licenta in Jurnalism la FJSC si duminica seara am primit rezultatele. Am luat 10 fix, curat si neatins. Nu pot sa explic cat de tare m-am bucurat, nici cat de bucuroasa’s acum, nici cum sta sa crape mandria-n mine. Simteam ca trebuie sa consemnez ca am fost singura cu aceasta nota, mai ales ca am impresia ca am facut istorie in FJSC cu primul 10 curat luat la licenta (daca ma insel, va rog sa ma corectati). Pentru unii n-o conta cat iei la licenta sau la examene in general, dar pentru mine, cel putin acum, e cel mai misto lucru posibil.

Acum – impresii de la examen:

– am avut avantajul de a ne cunoaste subiectele dinainte. Initial ne-au speriat prin complexitatea lor (bibliografie stufoasa si analize media de facut individual cam dificile), insa multi colegi au luat note bune, asadar se pare ca ne-am descurcat foarte bine!

– am intrat fara emotii in examen si ma intrebam daca nu cumva sunt inconstienta de nu ma panichez, tinand cont ca nu dormisem de doua zile si doua nopti, disperata sa ingras porcu’-n ajun. Desi era cald ca naiba, examenul s-a desfasurat ok. O supraveghetoare a tipat nitel la noi, ca nu se putea altfel, dar asta doar spre amuzamentul colegilor, relaxand vizibil atmosfera.

– am avut trei ore la dispozitie sa tratam patru subiecte foarte complexe la patru materii diferite. Am scris 14 pagini si simteam, pe la al treilea subiect, ca nu mai fac fata fizic la atata scris. Dupa examen nu-mi puteam tine tigara in mana de durere.

– dupa ce am iesit si am baut o bere cu fostii colegi am inceput sa ma panichez, gandindu-ma ca la FJSC se iau note mici la licenta si ca exista, inca, riscul de a pica. Trebuia sa ma panichez si eu la un moment dat!

Apoi mi-am aflat nota si o tin tot intr-o sarbatoare de-atunci. Ai mei au plans, planuiesc petreceri monstru cand revin acasa, bunicii sunt extaziati, colegii m-au felicitat.. Ce mai, ma simt ca o vedeta si e misto rau sentimentul, de aia nu contenesc sa ma laud si sa imi traiesc starea asta la maxim, atat cat ma tine.

Imediat ce imi revin din extaz si ma opresc din a ma lauda prin toate mijloacele de comunicare posibile ma reapuc de treaba si de multele proiecte pe care le-am lasat in stand-by. E posibil sa redeschid blogul asta… Simt ca mai sunt lucruri de zis. Ma mai gandesc! 🙂