Archive for februarie 2009
- In: Zic eu
- 3 Comments
Desi sunt ocupata pana peste cap si voi lansa curand niste proiecte despre care o sa va anunt si aici, mi-a trecut azi prin cap sa ma intreb care-s cei mai sexy barbati pe care i-am vazut vreodata. Si mi-am pierdut cateva minute cu asta, just because I can. Culmea e ca-s doar actori, ca sa vedeti impact ce poa’ sa aiba Hollywood.
Iata-i, conform topului meu personal. Va intereseaza, bine, nu va intereseaza… go find something to do with your time:
.
.
1. Paul Newman – are tot ce-i trebuie: the face, the body, the charm. Mai mult, are privirea aia. Plus ca fumeaza, si nu mi se pare nimic mai sexy la un barbat decat sa fumeze asaaaaaaaa, pe un peron.
.
.
.
.
2. George Clooney – asta arata din ce in ce mai bine pe masura ce imbatraneste. Nu are vreun trup de Adonis sau ceva, da’ are o moaca semi-strengareasca si aerul ala de barbat cu care vrei sa iti petreci restul zilelor.
.
.
.
3. Adrien Brody – Nu e frumos, dar are un magnetism incredibil. Un aer de coolness bine pronuntat. Ma intreb daca e natural sau l-au invatat oamenii lui de imagine.
.
.
.
4. Dean Winters – nu are farmec daca nu il vedeti in miscare. M-a terminat personajul lui din OZ si am de atunci o fixatie pentru el.
.
.
.
.
.
.
5. Matthew Gray Gubler – joaca numai roluri de geek. M-a cucerit rau in Criminal Minds, serialul meu preferat.
.
.
I have nothing to say
Posted on: Luni februarie 16 2009
- In: Zic eu
- 2 Comments
And he said: You should blog about it.
5-ul loveste!
Posted on: Joi februarie 12 2009
- In: advertising | Media | Romania
- 1 Comment
Mult prea tare. Teo de la Deko, un vechi amic, s-a bagat pana la gat in cateva campanii, printre care si-n cea pentru Blue Air. Foarte tare, ca doar de-aia e show man. Iata mai jos ce-a iesit 🙂
Mie mi se pare mult prea tare si am decis sa preiau buzz-ul.
Limite
Posted on: Miercuri februarie 11 2009
Voluntariatul inseamna sa dai tot ce poti si tot ce-ti doresti. Cand ti se scot ochii ca n-ai dat catva anume, atunci iti sare tandara si e posibil sa musti.
investim?
Posted on: Duminică februarie 1 2009
- In: ASJC | Coração | Zic eu
- 4 Comments
De obicei legile lui Murphy se aplica – cand sunt cel mai ocupata si mai obosita, mai sictirita si mai terminata, atunci apeleaza oamenii la mine sa ii ajut. Si apeleaza aia care-mi plac, care-mi sunt dragi, care ma valorizeaza pe mine prin ajutorul pe care mi-l cer. Si de atat de multe ori imi vine sa le trantesc un „nu, n-am chef si ma doare undeva de proiectu’ tau” in fata. Insa n-o fac niciodata. Pentru ca imi plac, pentru ca mi-s dragi, pentru ca si eu cred cu adevarat in ceea ce fac ei.
Si uite-asa-mi fortez eu limitele de multe ori si nici macar nu-mi prinde rau.
Si mai vad in jurul meu atatia oameni cu potential, atat de misto in felul lor propriu si personal, de-ajung uneori sa ma intreb cat o sa ma tina faza asta exploratoare de oameni. M-a luat un microb – ala de te face sa vezi in oricine ceva frumos. Nici nu stiu daca e bine chiar asa.
Dar voiam sa zic altceva. Ca atunci cand crezi cu adevarat in cineva si il valorizezi la maximum, cand ii spui constant ce bun este, chiar daca nu-i asa bun, se ridica singur la asteptarile tale. E o chestie de motivatie pe care sigur au explicat-o mai bine niste oameni destepti de prin filmuletele de pe TED, dar am vazut eu singura cum sta treaba si e mult mai de impact s-o spun with my own words decat sa fac vreun embed. E nevoie doar sa investesti timp in fiecare dintre cei care-ti sunt aproape.
Ce bine ca sunt ocupata cu lucruri precum jobul, ca altfel m-as indragosti in fiecare zi.
Prima data
Posted on: Duminică februarie 1 2009
Prima data m-am fardat cand aveam vreo 9 ani. Avea mama o trusa mare, care mi se parea ca un set de acuarele, cu multe multe culori si pensule lungi si, am aflat mai tarziu, din par de bursuc. Nu stiu de ce avea mama culorile alea multe, ca nu se fardeaza decat cu ruj rosu aprins, ca in filme.
Apoi am inceput sa circul cu un sclipici in ghiozdan pana la finalul clasei a patra, ca sa atragem cu luciul sclipiciului un monstru inchipui din sala de sport si sa-l putem lega si duce in laboratorul de geografie, unde erau miei cu doua capete impaiati si fetusi umani la borcan.
In clasa a opta mi-am facut machiaj complet la banchet si s-a indragostit de mine un coleg care nu stiuse ca exist pana atunci. Pana la finalul liceului a devenit stalker de-ar dreptul. Cand a venit tata cu masina sa ma ia de acasa si sa ma duca la banchet a coborat din masina si m-a luat de mana si mi-a tinut usa ca sa urc in fata, ca o printesa, si mi-a spus ca sunt frumoasa. Si mi-a adus flori, daca nu ma insel. Nu mai stiu, dar asa imi amintesc eu si prefer sa ramana asa. Si tin minte ca m-a intrebat cine m-a invatat sa ma fardez. Nimeni nu ma invatase, ma apucasem singura sa scotocesc in sertarele mamei.
Nu m-au vazut multi oameni nefardata, pentru ca am citit o carte in liceu unde ti se explica cum sa fii o lady. Si mi-a intrat treaba asta cu machiajul in zona de simboluri si n-o mai scot de-acolo cat oi avea zile. De asta nu-mi prea place la plaja si stau mai mult in apa.
Sunt femei statice si femei dinamice pe lume. Eu am fost mereu statica. Adica e ca si cum te-ntrebi cum arati mai bine, cu parul prins sau desfacut. Ah, mai am si imaginea cu parul. Tata mi-a zis, cand eram mica si-mi rodeam unghiile, ca cele mai frumoase femei au maini frumoase, par ingrijit si fata aranjata. Si, next thing you know, toti barbatii din viata mea au avut un fix pentru parul, mainile si fata mea.
"Erasmusă" cu dor de casă 
Se discuta…