„Erasmusă” cu dor de casă

Archive for Aprilie 2009

Cum se cheama cand e a treia oara cand femeile de serviciu iti sting lumina de la birou (intrerupatorul e pe afara) dupa ce toata lumea a plecat, lasandu-te pe intuneric?

Anunțuri

Desi nu-s into holidays crap, traiesc zilele astea sentimentul ala misto de revenire acasa, la parinti, unde exista permanent mancare, caldura, liniste, facturi platite la zi, hartie igienica cumparata, haine curate si alte lucruri care devin not that normal cand te intretii singur cu doua joburi si faci si master. Asa ca vreau sa ma bucur de asta cat pot si sa va urez si voua sa faceti la fel, ca nu se stie cand toata lumea aia studenteasca roz si bubbly se poate sparge intr-o clipa si tre’ sa te faci adult vrand-nevrand. I love my home, you go out there and love yours.

Si din cand in cand ma mai opresc, mai iau o gura de Cola, mai fumez o tigara, mai scriu in continuare. Si editez. Si numarul de mai din Stud-Life vine cu super articole de la studenti absolut geniali. Nu e usor sa ii faci sa se simta in largul lor si sa scrie ce gandesc, dar suntem pe drumul cel bun. Da da, stiu ca mai avem greseli, ca se putea mai bine nu stiu ce, dar progresam. Si simt ca devenim din ce in ce mai buni de la numar la numar. Tragem tareeeee!

Am primit si eu de ceva vreme o leapsa de la Phoebs. Nu am avut timp de nimic, dar o preiau acum:

Sunt Deni

Mi-as dori … mmm … clatite!

Nu-mi plac noptile reci, noptile de munca, alarma de la ceas, oamenii care nu vad in mine decat o blonda

Orice ai crede despre mine, sunt la fel ca tine. In toate privintele. Mi-ar placea sa pornim orice conversatie de la premisa asta.

Nu uit ca datorez lucruri. N-o sa uit niciodata cui trebuie sa ii multumesc pentru ceva, chiar daca uneori nu sunt in stare sa verbalizez asta.

Nu pot sa ma deschid daca nu mi te-ai deschis tu primul/a.

Pot sa trec peste absolut orice si sper sa nu am ocazia sa o demonstrez.

Urasc sa devin adult pe zi ce trece.

Imi plac tigara de dimineata, ceaiul de fructe de padure, modul in care ma trezeste mama, Bijou, s-ascult o melodie preferata pana o ‘consum’ si trec la urmatoarea, sa povestesc despre idei cu oameni destepti, zambetul si umerii lui in lumina aia, de atunci.

Joc teatru mai mereu. In fiecare zi din viata mea.

Putini oameni au ajuns in sufletul meu. Majoritatea si-au facut numarul si au plecat spre suflete noi. E un fel de ciclu natural.

Pregatesc o viata de adult responsabil, dar n-o-ncep niciodata.

Imi place cand bem bere pe terase si n-avem deadline. Si nastem idei geniale. Si schimbam lumea.

Nu suport agresivitatea si promisiunile netinute.

Apreciez acel ‘ce mai faci’ sincer. sinceritatea si munca – de orice fel.

As vrea un colt al meu, unde sa fie intotdeauna liniste.

Ma tem de oamenii care se-apropie prea tare, prea repede. De inaltimi. De pisici negre. De telefonul de dimineata, cand n-am auzit alarma si deja trebuia sa fiu la job. De vocea tatalui meu cand se enerveaza.

Imi pare rau ca nu sunt mai iertatoare.

Aud melodia aia de atunci. In fiecare zi. Si n-am curaj sa mai trec prin fata pe la Subway fara sa ma tin strans de pachetul de tigari, cu mana-n buzunar.

Vad cateodata logica acolo unde e feeling. Si invers. Si asta ma indeparteaza mult de oamenii cu care discut.

Nu imi place de mine cand uit sa fiu toleranta, cand uit sa spun multumesc, cand gasesc vinovati pentru greselile mele si, constienta de asta, ii persecutez in mintea mea pana imi stric relatiile cu ei. Cand mint, si-o fac des, cand nu raspund la telefon pentru ca nu vreau sa fiu disponibila pentru nimeni, cand dau lectii si-apoi tot eu gresesc acolo unde i-am judecat aspru pe ceilalti.

Rar gatesc, ma uit la televizor, spun multumesc.

Pastrez in minte figurile oamenilor din ultima clipa in care ne-am vazut si ma chinui cu imaginile astea ani de-a randul.

Nu sunt multumita cand nu imi iese ceva perfect pentru ca n-am reusit sa ma dedic 100% acelui lucru.

Sunt confuza intotdeauna, in fiecare zi din viata mea, in fata fiecarei alegeri. Orice impresie as lasa.

Ar trebui sa aplic mai mult la mine lectiile pe care le dau altora, sa nu mai uit marile mele visuri nici macar cand fac un tabel in Excel, sa invat mai repede sa fiu 100% in locul in care sunt.

Am nevoie de timp….

Dau mai departe leapsa lui Radu si lui Bogdan Fechita din ASJC Romania.

Ma gandesc la Dumitru 1, Dumitru 2, Irina.. tineri jurnalisti moldoveni si prieteni de-ai mei din reteaua European Youth Press. Am stat toata ziua pe Twitter si pe Facebook si i-am urmarit, le-am dat mailuri. A apucat sa imi raspunda doar unul dintre Dumitri, Dumitru Ciorici, care mi-a zis ca fac revolutie! Stiu doar ca sunt bine cu totii, insa nu stiu cati studenti au fost raniti, ce fac ei, daca restul tarii stie ceva despre protest, din moment ce televiziunea si radioul nu mai functioneaza… Noi nu stim decat ceea ce apare la televizor, dar vreau pulsul momentului!

Mi-a atasat si pozele astea:


a

Aprilie 2009
L M M M V S D
« Mar   Mai »
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
27282930