„Erasmusă” cu dor de casă

Archive for the ‘Media’ Category

Pentru mine Bruxelles este a doua casă. De acum încolo și cămăruța asta superb luminată o să fie tot a doua casă, așa că vă las să vă delectați cu frumusețe de spațiu de lucru pentru trei tineri din trei colțuri ale Europei, veniți în biroul European Youth Press să coordoneze European Youth Media Days 2009:

Anunțuri

Si din cand in cand ma mai opresc, mai iau o gura de Cola, mai fumez o tigara, mai scriu in continuare. Si editez. Si numarul de mai din Stud-Life vine cu super articole de la studenti absolut geniali. Nu e usor sa ii faci sa se simta in largul lor si sa scrie ce gandesc, dar suntem pe drumul cel bun. Da da, stiu ca mai avem greseli, ca se putea mai bine nu stiu ce, dar progresam. Si simt ca devenim din ce in ce mai buni de la numar la numar. Tragem tareeeee!

A fost atat de nebuna perioada asta incat n-am avut timp nici sa respir. Dar, pe scurt, mi-am incheiat colaborarea cu Strategic si am inceput un nou job la Federatia Romana a Jurnalistilor MediaSind pe postul de sef de birou de comunicare.

N-am timp sa povestesc ce si cum, ca in cateva ore decolez spre Cracovia, unde o sa petrec o superba saptamana, sper eu, la PRES2, training de PR web2.0. Tineti-mi pumnii, mi-e frica sa zbor!

Mult prea tare. Teo de la Deko, un vechi amic, s-a bagat pana la gat in cateva campanii, printre care si-n cea pentru Blue Air. Foarte tare, ca doar de-aia e show man. Iata mai jos ce-a iesit 🙂

Mie mi se pare mult prea tare si am decis sa preiau buzz-ul.

Cand am ajuns in Bruxelles am iubit orasul in prima secunda. Am scris despre asta. Apoi am inceput sa il urasc. M-am simtit singura, dezarmata, absolut inutila. Acum ma privesc retrospectiv cu intelegere si usor amuzament, dar pe atunci am stat saptamani intregi in soc, nu soc cultural.

Nu ieseam din casa decat pana la scoala, plangeam noaptea de dorul alor mei si al iubitului de pe-atunci, eram neajutorata ce ma credeam si nu puteam sa ies din filmul ala. Nu contau prietenii de pe mess, nici mailurile pline de sustinere ale parintilor si ale profilor. Eu ma dadeam cu curu’ de pamant ca imi era mai comod sa ma dau ranita, sa ma pierd intr-o fantezie bolnava de om uitat de toti si de toate. Cand intreceam orice masura a bunului simt imi imaginam cum as putea sa mor si sa nu se prinda nimeni o perioada, iar apoi sa se panicheze parintii. Avem un film intreg in cap, vizualizam ce-ar zice oamenii la inmormantarea mea and shit. Imi reveneam rapid, din fericire, desi e incredibil cat poa’ sa patineze mintea omului daca ii dai voie.

Socul cultural a venit mai tarziu, cand am scos nasu’ din vizuina. Cand m-a scos Anna cu forta intr-un bar care m-a oripilat, unde au sarit negri si arabi pe mine ca-s blonda si unde m-am indragostit la prima vedere de-un canadian.

Ma uit in urma si ma cert un pic. Singurul lucru care m-a salvat a fost viata mondena, de don’soara exotica din estu’ Europei, care facea deliciul gastii de soldati americani de la NATO. Ne-au primit bucurosi in grupul lor de betivi notorii si ne-au tratat ca pe printese. Ma cert ca n-aveam alta preocupare decat sa accept ca look-ul ma poate duce in centrul unor grupuri opace si exclusiviste. Si toxice, cum sunt toate lucrurile astea. Ma cert ca n-am profitat la maxim ca eram in centrul multiculturalitatii europene si ca m-am trezit prea tarziu, cand discutiile de ore-n sir cu profii si exploatarea „internationalismului” ala savuros au ramas, pentru mine, ca o singura si scurta muscatura din fructul preferat si dorit.

Ma cert ca am avut amnezie temporara si-am uitat ca-s in aceeasi tara cu institutiile europene, cu NATO, cu trei limbi oficiale si cu regim politic monarhic, ca EYP, EYF si ESU sunt acolo, la un pas de mine, ca EASA si IFJ si RSF au birou la cateva strazi de apartamentul meu mizer.

Dar a fost un pas si l-am trait cum eram eu pregatita in acel moment sa il traiesc. Maine as face-o altfel, daca chiar ar pica din cer implinirea dorintelor mele. Dar atunci, in acele clipe, asta trebuia eu sa fac – sa consum o etapa superficiala ca sa pot sa fiu pregatita pentru ceva mai mult.

Ce ma bucura este ca am recuperat rapid si am plecat cu ceva fill si pe latura spirituala/academica/profesionalo-ONGista de-acolo si cu niste lectii dureroase, invatate scurt si brutal, ca toate lectiile alea valoroase in viata.

Traian Ungureanu a inteles ce inseamna sa creezi o legatura pe viata cu un oras:

Londra e un oraş enorm, neobişnuit pentru străini dar obişnuit cu străinii, normal cu oamenii normali, foarte scump şi foarte verde. După un timp şi după ce apuci să îl deteşti, începi să te obişnuieşti. Să-i guşti corectitudinea. Să-l respecţi. Şi cu asta legătura pe viaţă e gata.

… via Academia Catavencu, intr-un interviu semnat de Eugen Istodor.

Pot inlocui „Londra” cu „Bruxelles” si-mi da tot pe-acolo la calcul. Sa fie efectul legaturii pe viata cu un oras, oricare-ar fi el?

Spune Bitza. Azi nu corelez titlurile („promisiuni de content”, cum am invatat eu in facultate) cu mesajul textului. Azi n-am chef de reguli, azi nu mai cred ca lumea nu se poate schimba sau ca traim intr-o tara de mizerie. Azi nu mai am timp de oameni care taie aripi, nici de domoliri paterne ale celor care nu cred ca totul se poate schimba/revolutiona/transforma. Azi am iarasi 19 ani si lumea la picioare din nou, o gasca de oameni misto langa mine, care nu se tem de criza, nu-si reevalueaza bugete si nici nu-si lasa visurile pe hold pana trece perioada asta grea.

Ni se spune mult prea des:

… via Bucurenci.

Eu le raspund:

Ca tot discutam azi la o cafea cu Cris, e ca-n teoria aia cu spirala tacerii. Nu stim unii de altii, dar suntem multi. Multi, destepti, motivati si naivi. Si-avem toate ingredientele necesare. Si-acel strop de nebunie de care e nevoie ca sa iei lumea-n piept. Azi n-am chef de „eh, nu-i chiar asa…”.

Si-acum, pentru toti iubitorii lui Elvis, cu dedicatie speciala ca „se poate!”:

Asa ca rog pe toata lumea care ajunge p’aici din intamplare (sau nu) sa isi petreaca 3 minute din timpul extrem de pretios (si chiar nu fac misto cand zic asta) sa raspunda la intrebarile mele:

Click pe cuvantul sondaj aicilea si gimme your help. Mersi frumos anticipat!

PS – m-am folosit de weekend si intr-un mod productiv, desi n-am terminat nimic din ce-mi propusesem (si uite ca am in continuare o stare de liniste si sunt inca zen, na!). Adica am facut un fel de calendar pe anu’ ce-a’nceput si am stat sa ma gandesc cate-am de facut. Numa’ la categoria ‘lucruri pe care mi le doresc io si vreau sa le fac, nu ca trebuie si totusi imi face placere sa le fac’ intra deja o tona de chestii:

– ASJC stuff
– proiectu’ cu redactiile
– EduTv
– rebonding cu tinerii jurnalisti de prin Europa
– 2 traininguri la macedoneni
– unu’ pe PR cu EYP-u’
– alte doua posibile proiecte in Latvia si Malta
– family bonding / timp de calitate cu mama si tata, unde chiar sa vorbim chestii
– cel putin 6 ore de somn pe noapte
– o revista
– uf.

Clar, nu-mi ajunge anu’.


a

Octombrie 2017
L M M M V S D
« Iul    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031